Aventurile in Sri Lanka

Posted by: vizitivanna on: martie 14, 2009

• In: Calatorii
• 5 Comments

Taximetristul care mi s-a nimerit in aeroportul din Colombo, s-a adeverit a fi foarte ospitalier. El a fost hotarat să-mi arate toate locurile demne de vazut din Sri Lanka intr-o zi.

El se abate de la drum spre prietenii sai, ma prezinta lor şi ma impune iar si iar sa pozez. În general, noi mergem spre Kandy – fosta capitala a Ceylonului, în care începe programul meu de sedere în Sri Lanka.

Citeste articol complet pe Zifun.ro …

Kandy

Kandy se afla la distanta de 116 km de la Colombo, 2 ore de mers cu masina. Pe drumul ingust asfaltat poti sa vezi carucioare inhamate cu bivoli, elefanti, rare autoturisme, autobuze din lemn pictate, pline pana in varf cu pasageri. În cele din urmă, drumul serpuit luminat doar de luna, ne aduce la hotelul ascuns în munţi.

 

Darui un zambet baiatului care mi-a adus bagajele in loc de bacsis, regretand ca nu am avut timp sa schimb banii si decid sa merg direct in spa-salon, pentru a-mi readuce imaginea obisnuita din oglinda. Eu aleg un complex pe baza de ierburi de 4 mii de rupii – un pret absurd pentru standardele locale.

Achitand banii pentru masaj, ma incredintez in mainile tinerei intr-un sari medical. Oboseala mea se scurge prin picaturile de ulei care cad pe podea, revin puterile.

Dimineata eu ma trezesc cu o ora inaintea alarmei, energica si fresh ca niciodata. Desfacand perdelele si iesind pe balcon, vad un nor, care sta direct in fata mea, acoperind cu o ceata alba valea. Iat-o bucuria hedonica – norul tau personal. Totul in jur raspandeste o mireasma şi voci de păsări exotice.

Ma asteapta o zi plina de aventuri chiar in inima insulei, in compania soferului zambitor Banduli. Cu toata fiinta sa arata k trebuie sa ne grabim, deoarece elefantii infometati din pepiniera Pinnawela nu vor astepta doamna care intarzie.

Crescatoria de elefanţi in Pinnawela

În pepiniera sub Kandy sunt puţin mai mult decât şaptezeci de elefanţi. După ce au supravieţuit atacul de braconieri, care si acum ii vaneaza, nu numai pentru coltii preţiosi, dar si pentru blana vindecatoare, animalele învăţa din nou sa aiba încredere în oameni. Peste treizeci de ani de muncă în crescatorie s-au nascut mai mult de 40 de elefanţi, care sunt arătati cu placere vizitatorilor.

În Pinnawela elefanţii se plimba liber, nu există bariere, nici celule – contactul atât de aproape cu animalele face acest loc atat de atractiv pentru turisti. Pentru bucuria de a mangaia un pui de elefant, a supraveghea societatea elefantilor, a hrani cu o banana un elefant batran, a spala un elefant brazdat uriaş in râul Mahaweli cu coaja de cocos, te costa doar cinci dolari.

Vazand in mainile mele sticla cu lapte, puiul de elefant se apropie cu fericire, incercuind palmele mele cu tropma sa moale si calda. Rasucind trompa in inel si deschizand gura, puiul reuseste sa ingita o portie de lapte intr-o fractiune de secunda. Lucratorul “mahutu”, pe care il apropie de fiecare elefant nou-născut, pentru a sprijini părinţii, imi tansmite inca o sticlă plină cu lapte de bivoliţă.

Elefanţii sunt dusi la spalat de doua ori pe zi. Pe drum spre rau turma arata un interes activ catre orice – elefanţii zaresc mancarea voastra din cafenea, ating gentile negustorilor în magazinele de pe marginea drumului, rup crengile copacilor.

Dar abia zarind apa ei se imprastie în adancimea ei mica, se bucura de racoare intr-o zi fierbinte. „În cazul în care va fi timp – imi promite Bandula, – o sa va arăt o turma sălbatica. Dar acum e timpul să mergem in Sigiriyu.

Cetatea Sigiriyu

Construita în secolul V-lea, chiar în varful stâncii, cetatea Sigiriya este una din principalele atractii turistice din Sri Lanka. Aici a locuit „sângerosul” rege Casapa – paricid şi uzurpator. S-a mutat aici impreuna cu curtea sa din Anuradhapura, ascunzanduse de razbunarea fratelui in junglele indesate.

Cladirea palatului era candva amplasata pe varful stancei la o înălţime de 475 de metri deasupra nivelului mării. Nu este uşor sa ajungi la ruinele castelului – drumul pe scările abrupte langa peretele vertical, a luat aproape o oră. Înainte de catarare, am decis să nu renunţ la ghid si după ce am trecut primile o sută de scari, am descărcat întreaga povară pe umerii lui, care iniţial a părut destul de uşoara pentru mine, iar după două sute de scari, eu ma rezemam puternic pe mâinile lui.

Respirand adanc la jumatetea drumului, nimesti in galeria de oglinda. Cu 16 secole in urma peretele era lustruit pana sa strălucească ca in el sa se reflecte repetat picturile dispărute mulţi ani în urmă. Dar celebra fresca „Virginele ceresti”, ilustrând favoritele concubine ale regelui, in continuare este admirata de turistii care s-au urcat asa sus. Într-o peşteră mică sunt mai puţin de o duzină de fresci, dupa cortina de catifea – putin mai multe. Paznicul care stă pe scaun cu spatele la stânca numai cu un dolar va arata tot ce este ascuns.

Pentru desert – ruinele palatului. Cazand pe banca înaintea portilor cu lei, intelegi maretia acestui loc. Pe timpurile regelui Casapa intrarea în palat trecea printr-o gura uriasa a leului de piatra, in prezent au ramas doar labele leului. Pe ziduri, ici-colo vezi maimute care isi cauta ceva de hrana.

Cu ultimele puteri ma ridic până în varful muntelui şi imediat uit de toate dificultăţile drumului. Vederi care iti taie respiratia. Peste tot verdeata junglei, statuiele Buddha care se observa printre copaci, sirurile tulburi-portocalii ale raurilor. Brusc mi-am imaginat, cat de frica le era acelor tinere virgine care nu l-au satisfacut pe Casapu, deoarece acestea erau aruncate în selva chiar aici – lângă patul regal care s-a pastrat. Regele a trăit aici unsprezece ani, dar brusc intr-o zi a decis să părăsească castelul sau. De atunci aici e manastirea calugarilor budisti.

Templul Dalada-Maligava

Des-de-dimineata siruri de oameni in robe albe merg spre templu, purtand daruri. Eu, impreuna cu totii care am venit in cel mai sfant loc din Sri Lanka, scot la intrare sandalele. Usile templului pentru credinciosi se deschid dupa rasaritul soarelui. In fiecare dimineata sute de oameni aduc Buddhei lotusi , la amiaza se impart cu orez cu curry, seara se dezmiarda cu desert.

Relicva, pentru care a fost construit templul Dalada-Maligava, se pastreaza în “camera vederii malefice”, in şapte ladite de argint. Intrarea în sanctuar este permisă numai slujitorilor cultului si persoanelor importante, regilor şi presedintilor.

Dupa legenda, care in templu era ilustrata destul de amanuntit, dintele intemeietorului budismului era scos din focul de inmormantare de unul din adeptii Invatatorului.

După opt secole averea de viitor a fost transportata din India in Ceylon. Desigur, unui simplu muritor nu ii este dat sa vada dintele, dar evlavios sa vezi chiar şi copia care o poarta elefantul la care vin zeci de mii de pelerini. În fiecare an, la începutul lunii iulie la Kandy are loc principala sărbătoare a anului – Perahera, festivitatea dureaza aproape 6 zile şi nopţi.

Dar acum e decembrie si intrarea in sfanta camera dupa barele de aur e interzisa. Astfel eu ies afara. In departare se vede un elefant – acel elefant care poarta relicva. Oamenii au mereu grija de el. E o gluma oare, asa o responsabilitate – sa fii cel mai renumit elefant al insulei.

Gradina Peradeniya

Noi mergem pe strazile aglomerate din Kandy spre Grădina Botanică Peradeniya. Un loc, dupa parerea mea plictisitor, dar Bandula insistă – acolo este foarte frumos. Grădina Botanică a fost infiintata aproape cu cinci secole în urmă, astazi pe un teritoriu de 60 de hectare puteţi vedea mai mult de patru mii de flori si plante tropicale.

Placuta de pe unul din copaci ne informeaza că el a fost plantat de către insasi regele Alexandru. Înainte de asta nu imi trecea prin cap faptul că unul din conducătorii rusi a ajuns pe o mică insulă din Oceanul Indian şi a plantat acolo un copac.

Peradeniya – un exemplu de arta absoluta a parcurilor: alei ingrijite, iarba tunsa, orhidei colorate cu un parfum imbatatator fascineaza orice vizitator al serei.

Aici, pe fundalul florariei, se pozeaza tinerii casatoriti. E placut sa vii in Peradeniya a doua zi dupa sarbatorirea nuntii, sa te plimbi prin parc. Sariul nevestei imi atrage privirea.

Bandula imi povesteste despre obiceiurile nuntii. Nicio nunta in Sri Lanka nu se petrece fara vizitarea astrologului. Horoscopul nuntasilor, compus dupa ora si ziua nasterii, trebuie sa coincida. Din pacate, acum sunt putine nunti traditionale, majoritatea nuntasilor petrec prima seara la hotelurile de pe plaja, iar dupa se intorc la viata de zi cu zi. Nunta e scumpa, se plange Bandula, la fel si cresterea a mai mult de 2 copii.

“Vrei sa probezi un sari pentru nunta?” – imi propune ghidul. Ideea imi surade si noi mergem in multimea de pravalii ca sa ajungem la magazinul cu sari. Pe insula hainele traditionale sunt purtate tot mai rar – doar de sarbatori, in zilele de lucru doar lucratorii institutiilor de stat, restul femeilor prefera sa poarte fuste largi si bluzite subtiri. Pretul pentru sase metri de stofa cu tesatura manuala poate fi fantastic. Eu imi aleg un sari albastru-smarald, vanzatoarea ma ajuta sa il imbrac si lipeste “al treilea ochi”. Negociind in disperare reusesc sa imi cumpar sari cu 30 de dolari.

Imi ating fruntea si imi pipai mottoul care trebuie sa ma pastreze de deochi. Femeile sinegale infrumuseteaza fruntea de sarbatori, aleg mottoul dupa culoarea sariului. Iar femeile tamile urmeaza strict regulile religioase. Mottoul alb inseamna ca femeia are ciclu, cel lipit in partea de sus a fruntii, ca ea e casatorita, punctul rosu in mijlocul fruntii va da de inteles ca femeia e libera si pura in acest moment.

Nuwara Eliya

Drumul printre dealuri si munti duce spre Nuwara Eliya. Cu cat ne ridicam mai sus, cu atat e ceata mai densa. Eu nu imi pot lua privirea de la geam – peisajele sunt parca coborate de pe mana unui pictor-fantast.

Cascadele care duc in prapastie si formeaza curcubee, plantatiile verzi de ceai fara sfarsit, straturile de legume, nourii agatati de copaci. E soare si iar se apropie ploaia.

Oraselul Nuwara Eliya prin climatul sau ne aduce aminte de Anglia. A fost construit de un colonialist britanic dupa modelul proviciei engleze. Cele mai frumose vile şi mosii sunt inca detinute de britanici. Noi mergem spre una din aceste mosii – o casa in stil clasic, care apartinea candva unui plantator de ceai, acum transformata in hotel. Am fost întâmpinata de doi servitori tamilieni şi condusa în dormitorul cu un semineu, un imens pat si o frumoasa baie. Mă simt ca o eroină din romanul Charlottei Brontë, cobor la cină, cant la un pian vechi in living si apoi adorm în patul cu lenjeria din bumbac irlandez, uitandu-ma la foc.

Pentru a cunoaste femeile care strang ceai, fac efortul sa ma ucr pe deal. Ele au venit aici cu rasaritul soarelui si vor lucra inca cinci ore. Mainele lor strang in repezeala frunzele verzi de ceai in timp ce imensele cosusi de rachita atarna pe spate.

Femeile tamile imi zambesc, jenate de prezenta mea. Dupa cateva minute gasim o limba comuna. Ele imi povestesc că în fiecare zi trebuie sa stranga cel puţin 9 kg de frunze de ceai pentru a obtine o plata mizera, care este abia de ajuns pentru alimente. Pe luna ele castiga aproximativ 30 de dolari, mergand pe plantatie in fiecare zi nacatand daca e ploaie sau arsita. Am recunoscut faptul ca sunt necajite de serpi si insecte, mai ales de lipitorile tropicale. Aproape niciuna din ele nu vorbeste in engleza – pentru Sri Lanka este o raritate.

Nu ştiu cât de mult timp ar trebui sa treaca, ca eu sa bucur de ceai intr-o cafenea in Europa si sa nu imi mai amintitesc de femeile tamile care strang manual frunze de ceai toata viata lor.

Am fost servita simplu la prânz – în folie orez cu curry şi fasole. La plecare ele au cerut de la mine bani, eu le-am dat zece dolari – o sumă care pentru ele a fost obtinuta usor ca niciodată. Reflectand asupra soartei grele a culegatoarelor de ceai, noi ajungem la o fabrica de ceai – una din multele în acesta zona.

Ne este aratat cu placere intregul proces de prelucrare a frunzelor de ceai. În primul rând, frunzele sunt sortate, apoi uscate, maruntite, supuse fermentarii şi ambalate în saci de 50 de kilograme pentru a fi trimise la Colombo la vanzare. Cu toate acestea, fiecare fabrica produce propriile sorturi, care sunt vandute in magazinul local. De asemenea, aici ne arata modul corect de a face ceaiul din Ceylon. Într-un ceainic mic se pun 3 grame de frunze de ceai, se toarna apa fierbinte si se lasa 5 minute.

International Reggata

Zeci de vele triunghiulare ascund soarele arzător din Sri Lanka. Evenimentele istorice pentru care am ajuns pe insulă, în cele din urmă s-au întâmplat – din portul Panadura au luat start pentru prima dată in istoria tarii reggata internaţională. Competitiile sunt organizate în două clase, nu participa nicio echipa renumita, evenimentul este organizat de Yacht Club Colombo.

Majoritatea participantilor – englejii care lucrează în Sri Lanka, cateva echipaje reprezintă forţele maritime ale tarii.

Sunt invitata sa ma plimb pe barca ca sa pot vedea competitiile din apa. Urcand in barca de cauciuc care a venit dupa mine, ma ingrozesc de valurile care se lovesc de barca. Am fost adusa la corabia de patrulare a fortelor maritime din Sri Lanka. Echipajul, format din capitan si trei marinari, era deosebit de ospitalier si amabil. Ajutorul capitanului imi arata cabinele unde se odihnesc marinarii, imi face cunostinta cu bucatarul, ma prezinta capitanului. Echipa nu isi ascunde interesul fata de mine, tragand privirea iar si iar catre mine.

Balansarea este destul de puternică, şi inteleg ca am rau de mare, dar despre întoarcerea in port nu poate fi nici vorba. Cazand pe patul din cabina, incerc sa imi iau gandul de la zgomotul valurilor care se lovesc de corabie. Pe mal mi se pare ca pamantul se balanseaza la fel ca si corabia, si Bandula ma duce usor catre masina. Ajungand la hotel, cad jos pe podea si adorm.

Hikkaduwa

Înainte de rasaritul soarelui sunt în maşină in drum spre piata de peste din Hikkaduwa şi mai presus de toate imi doresc sa fiu in pat.

Rămasitele de somn se strecor in cacofonia de sunete – pescarii în cizme, vorbind tare găuresc plasele, capitanii barcilor se saluta reciproc, vânzătorii depasesc cumparatorii in disperare negociind pretul peştelui.

Eu încerc să nu agit viaţa obişnuită din port dimineaţa, dar imediat sunt observata şi invitata pe puntea unei bărci colorate să vad peştele proaspăt acoperit cu gheaţă. Pescarul stirb cu mândrie imi arata un peşte imens. Bărbaţii de pe barca vecina ma cheama sa admir un masacru de rechin.

În timpul filmarii nu am observat cum răsare soarele. Vanzarea de peste e pe sfarsite, cantitatea de peste pescuita este trimisa la restaurante şi cafenele, iar eu ma indrept la o ferma de broaste testoase. Drumul trece printr-o zona de tsunami, atât de brusc venit pe coasta în decembrie 2004. Casele şi magazinele nerestaurate din lipsa de mijloace. Acoperite de mucegai negru, ele ne amintesc valurile ingrozitoare, care au luat zeci de mii de vieţi.

Proprietarul fermei de broaste testoase cu tristeţe răspunde la întrebări, el a supravieţuit tsunami cu pretul multor leziuni. Acesta arată fotografiile de groaza, povesteste despre familia pe care a pierdut-o. El era proprietarul fermei pana la dezastru – avea un salariu bun, era subventionat de guvern, avea bilete pentru turisti. „Am pierdut tot ce am avut – isi reaminteşte el – doar o broasca s-a salvat impreuna cu mine”. El scoate din adâncimea bazinului o broasca oarba cu carapacea denaturata.

Am umblat prin ferma mai mult de o oră pentru a afla cele mai mici detalii din viaţă broastelor testoase maslinii Ridleya – cea mai mica din speciile marine. Ma surprinde faptul ca ele au o memorie fenomenala. Dupa 30 de ani broasca testoasa revina la locul sau de nastere pentru a lasa oua. Schiopul sinegal imi arata gramezile de nisip – aici sunt cladite ouale broastelor testoase, placutele indica data lor de nastere.

Indelung alegand proprietarul fermei săpa în una dintre gramajoarele de nisip şi scoate broscutele nou-nascute. ”Este posibil sa le dam libertate in ocean?” – intreb eu. „Este posibil, dar pentru asta trebuie sa te intorci la mine noaptea,” – răspunsunde el. Ma dezamagesc pentru că nu pot – azi am să călătoreasc în Galle.

„Si apropo, daca-mi promiti sa le duceti la ocean dupa 18.30, probabil vă pot oferi câteva broscute testoase” – decide sinegalul. Fericita ma duc la primul magazin sa cumpar o galeata. Exact la sase si jumatate la lumina lunii, eu cu Bandula mergem sa dam libertate puilor negri in ocean. Ei bine, sa speram ca nu vor fi mancati.

Galle

Micul dejun englez in cafenea langa ocean cu vederea la cheile vechiul fort olandez în Galle – este dificil să găsesti ceva mai frumos pentru a începe dimineaţa in Sri Lanka.

Sunt prinsa de emoţiile placute şi încerc să nu ma gandesc că peste o jumătate de oră iar voi avea o calatorie pe mare. De aceasta data în portul Mirissy ma aştepta un vas vechi din lemn care ma va duce in ocean sa urmaresc balenele.

În toate brosurile turistice despre Sri Lanka se afirma ca in decembrie în apele de langa coasta insulei se apropie balenele, gigantii masculi albastri fac curte femelelor. Beau imediat o pastila contra raului de mare si ma pregatesc pentru cel mai rau, dar in ciuda balansarii eu ma simt bine. Echipajul navei priveste larg la orizont, câteva alarme false, dar balene nu se vad.

Unul dintre marinari se lauda de cate ori a vazut el balenele deasupra apei, cozile lor uriase, salturile incredibile a masculilor in apă şi fantanile inalte formate la expirarea balenelor. Prietenul meu Bandula mi-a recunoscut sincer că el nu a văzut niciodata balene. După şase ore ne întoarcem la ţărm, dar mâine ne asteapta un alt insucces pe rau in safari. Crocodilii, dimensiunia carora este descrisa in legende, au preferat să se izoleze undeva în adâncimea tufisurilor de mango.

“No money in the house, please!” – pe un ton ridicat managerul hotelului Duch House a rugat sa pun banii inapoi în geantă şi a plecat să-mi arate camera mea. Casa a fost construită mulţi ani în urmă, nu departe de Galle de un respectabil olandez. Casa a fost rascumpărata si transformata în hotel cu patru camere, pastrandu-i acelasi interior.

Usa grea si veche de la intrarea in camera mea se deschide cu o cheie imensa cu un pompon de culoare rosie. Din camera mai este o iesire care duce direct în grădină, unde pe gazonul tuns printe mesele si scaunele de lemn alearga mangustele. Tot mobilierul – un complet anticariat. Henry este gata să vorbească ore în şir despre orice lucru, care l-a cumparat in pieţele din Galle. Ce intradevar m-a surprins – o imensa bibliotecă aleasa cu gust, cărţi în multe limbi.

Tangalla
Drumul spre Tangalla era spinos si greu, dar ajungand la hotel eu uit de aceste neajunsuri.

În fata terasei se deschide o splendida panorama – gradina de flori, plaja salbatica acoperita cu nuci de cocos si in departare Oceanul Indian de smarald. Călătoria mea se încheie la Tangalla – oraşelul situat în sud-ul Sri Lanka. Acest loc este exact ceea ce am nevoie pentru o deplina relaxare – o mica insula verde, ascunsa pe hartă, oceanul cald, măncarea din fructe de mare şi de oamenii cu suflet bun, care nu au nici o idee despre restul planetei.

Relaxarea pentru mine e un lucru simplu. Privesc cum se inchid spre seara florile de lotus din ghiveci, ajut pescarii locali sa scoata plasele din apa la apus de soare, ma joc cu baietii la lovirea valurilor de tarm, fac dus sub o imensă foaie de feriga. Eu hranesc veverita tropicala cu nuci indiene, mananc desertul pana ma satur pentru prima oara in viata mea pentru ca contine putine calorii.

Invat de la bucătarul nostru sa gatesc creveţi cu curry, stau in piscina cu un pahar de vin şi indelung privesc la orizont, ca de obicei în speranţa de a vedea împerecherea balenelor. Citesc o carte despre pasarile din Sri Lanka pe plajă sălbatică acoperita cu nuci de cocos. Ma uit la ocean din pat prin degetele de la picioare. Îi permit cioarei sa fure o bucatita de ananas din farfuria mea – de fapt şi ea trebuie să isi faca griji pentru silueta sa. Aprind muzica si fac o petrecere de adio.

Pe drum spre aeroport am avut ghinionul sa se sparga o roata. Bandula ia decizia sa ma aseze pe primul autobuz. Stiu ca am timp destul la dispozitie. Si chiar daca nu l-as avea, perspectiva de a ramane pe insula inca pe cateva zile nu m-ar ingrijora deloc.

Vizitiv Anna

2009

Etichete: Calatorii, Dalada-Maligava, Galle, Hikkaduwa, Kandy, Nuwara Eliya, Peradeniya, Pinnawela, Sigiriya, Sri Lanka, Tangalla